Orașele moarte (în arabă: المدن الميتة) sau Orașele uitate (în arabă: < span lang="ar" dir="rtl">المدن المنسية) sunt un grup de 700 de așezări abandonate din nord-vestul Siriei, între Alep și Idlib. Aproximativ 40 de sate grupate în opt parcuri arheologice situate în nord-vestul Siriei oferă o perspectivă asupra vieții rurale din Antichitatea târzie și din perioada bizantină. Majoritatea satelor, care datează din secolele I-VII, au fost abandonate între secolele VIII-X. Așezările prezintă rămășițele arhitecturale bine conservate de locuințe, temple păgâne, biserici, cisterne, băi etc. Importante orașe moarte includ Biserica Sfântul Simeon Stilitul, Serjilla și al Bara.

Orașele moarte sunt situate într-o zonă ridicată de calcar cunoscută sub numele de Masivul de calcar. Aceste așezări antice acoperă o zonă de 20-40 km (12-25 mi) lățime și aproximativ 140 km (87 mi) lungime. Masivul include trei grupuri de zone muntoase: primul este grupul nordic al Muntelui Simeon și al Muntelui Kurd; al doilea grup de mijloc este grupul Munților Harim; al treilea grup sudic este grupul Muntelui Zawiya.