Ducatul de Savoia

Ducatul de Savoia (în latină: Ducatus Sabaudiae; în franceză: Duché de Savoie, în italiană: Ducato di Savoia) era un vechi fief feudal al Sfântului Imperiu Romano-German, între secolele al XV-lea și al XIX-lea, având, pe rând, capitale Chambéry (1416-1563), apoi Torino (1563-1713). Era situat în partea de nord a peninsulei Italice, precum și în zonele vecine din actuala Franță. În 1416, contele de Savoia Amadeus al VIII-lea a obținut, de la împăratul Sigismund, ridicarea comitatului la rangul de ducat. El corespunde mulțimii teritoriilor dobândite de Casa de Savoia, începând din secolul al XI-lea, cunoscute și sub denumirea de Statele de Savoia. Ducele a primit titlul și regatul Siciliei în 1713, apoi a trebuit să-l schimbe cu regatul Sardiniei, în 1720.

În 1860, Savoia a fost cedată Franței, sub al Doilea Imperiu al lui Napoleon al III-lea, în timp ce restul teritoriilor care compuneau atunci Piemont-Sardinia au fost integrate în noul regat al Italiei.