Moscheea Albastră din Tabriz a fost construită din ordinul lui Jahan Shah, conducătorul dinastiei turkmene Kara Koyunlu. Dorința sa a fost ridicarea unui măreț edificiu religios în capitala regatului său pentru a-și arăta influența și pietatea. După asasinarea sa din anul 1457 de către rivalul său Uzun Hassan, membru al dinastiei Aq Koyunlu, trupul lui Jahan Shah a fost depus într-un mormânt în partea sudică a moscheii. Abia în anul 1465 construcția locașului a fost finalizată, imediat după înălțarea domului.

În anul 1501, Tabrizul a devenit capitala Imperiului Safavid, odată cu încoronarea lui Ismail I ca șah al Persiei. Se presupune că ceremonia de încoronare ar fi avut loc în Moscheea Albastră, acest edificiu devenind moscheea națională a Persiei. În anul 1514, otomanii conduși de sultanul Selim I cuceresc orașul și jefeuiesc moscheea. În jur de opt covoare imense au fost luate de către sultan la Palatul Topkapî din Istanbul. După recucerirea orașului, safavizii restaurează locașul dându-i o frumusețe unică. Moscheea cuprindea de asemenea un complex format dintr-o scoală, o baie publică și o bibliotecă.

În anul 1779, un cutremur puternic distruge cea mai mare parte a edificiului transformându-l într-o ruină. Edificiul a fost lăsat în paragină până în anul 1973 când au început lucrările de restaurare din inițiativa arhitectului Reza Memaran Benam și sub patronajul Ministerului Iranian al Culturii.