The Pont Neuf (pronunție franceză: u200b [pɔ̃ nœf], „Podul Nou”) este cel mai vechi pod în picioare peste râul Sena din Paris, Franța. Se află lângă punctul de vest (aval) al Île de la Cité, insula din mijlocul râului care a fost, între 250 și 225 î.Hr., locul de naștere al Parisului, cunoscut atunci sub numele de Lutetia și, în perioada medievală, inima orasului.
Podul este compus din două trave separate, una din cinci arcade unind malul stâng de Île de la Cité, alta din șapte unind insula de malul drept. Vechi hărți gravate ale Parisului arată că podul nou construit tocmai pășuna vârful din aval al Île de la Cité; de atunci, clădirea de nisip naturală a unei insule din mijlocul râului, ajutată de terasamente cu fața de piatră numite quais, a extins insula. Astăzi, vârful insulei este locația Square du V...Citiţi mai departe
The Pont Neuf (pronunție franceză: u200b [pɔ̃ nœf], „Podul Nou”) este cel mai vechi pod în picioare peste râul Sena din Paris, Franța. Se află lângă punctul de vest (aval) al Île de la Cité, insula din mijlocul râului care a fost, între 250 și 225 î.Hr., locul de naștere al Parisului, cunoscut atunci sub numele de Lutetia și, în perioada medievală, inima orasului.
Podul este compus din două trave separate, una din cinci arcade unind malul stâng de Île de la Cité, alta din șapte unind insula de malul drept. Vechi hărți gravate ale Parisului arată că podul nou construit tocmai pășuna vârful din aval al Île de la Cité; de atunci, clădirea de nisip naturală a unei insule din mijlocul râului, ajutată de terasamente cu fața de piatră numite quais, a extins insula. Astăzi, vârful insulei este locația Square du Vert-Galant, un mic parc public numit în onoarea lui Henric al IV-lea, supranumit „Green Gallant”.
Numele Pont Neuf a fost dat pentru a-l deosebi de podurile mai vechi care erau căptușite de ambele părți cu case și a rămas după ce toate acestea au fost înlocuite. În ciuda numelui său, a fost mult timp cel mai vechi pod din Paris care traversează Sena. Este catalogat din 1889 ca monument istoric de către Ministerul francez al Culturii.
Adaugă comentariu nou