Cu câteva mii de ani î.e.n., partea sudică a Mauritaniei moderne era locuită de popoare de rasă negroidă, care se ocupau cu vânatul și agricultura.

În mileniul I e.n. de la nord a început popularea treptată de către berberi crescători de animale, care le-au împins pe popoarele de culoare spre sud.

Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o poziție dominantă în țară, impunându-și puterea asupra negrilor și berberilor (triburile tukuler, soninke, volof). Berberii și negrii au preluat de la arabi limba și viața de familie. Centrul principal al țării a devenit oaza Șingheti (Shingetti), iar țara a început să se numească Tabr-al-Bidan («Pământul albilor»).

Printre primii europenii care și-au făcut apariția în Mauritania în secolul al XV-lea, au fost negustorii de sclavi portughezi. Spre sfârșitul sec XVII — începutul XVIII s-au format emiratele Trarza, Brakna, Tagant, Adrar. La începutul secolului al XX-lea, Franța a ocupat regiunea centrală și de nord a Mauritaniei iar în 1920, Mauritania a fost inclusă în Africa Occidentală Franceză.

În 1958 Mauritania a fost declarată republică autonomă în cadrul Comunității Franceze sub denumirea oficială de Republica Islamică Mauritania iar în 1960 stat independent.

Vezi și: