Giulgiul din Torino este o pânză de in păstrată în capela regală a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Torino. Pe respectivul material textil se află imprimată imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului pânza respectivă a generat numeroase dezbateri. Unii credincioși creștini consideră că în pânza respectivă ar fi fost învelit Isus Hristos după crucificare. Alții consideră că este vorba despre un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului creștin.

Biserica Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine. Dar în 1958 Papa Pius al XII-lea a aprobat imaginea pentru adorarea Sfintei Fețe a lui Isus. Papa Ioan Paul al II-lea a denumit giulgiul „o oglindă a Evangheliei”. Alte denominații creștine, precum anglicanii și metodiștii, au oferit adorare giulgiului. Diverse argumente au fost făcute în publicații științifice și populare care căutau să dovedească, contrar consensului științific, că giulgiul este acoperământul autentic de înmormântare al lui Isus, bazându-se pe discipline de la chimie și biologie la medicină legală și analize optice ale imaginilor. În 1988, trei datări cu carbon radioactiv au datat o bucățică dintr-un colț al giulgiului ca fiind din Evul Mediu, dintre anii 1260 și 1390. Unii cercetători au atacat această datare, argumentând că rezultatele au fost alterate de introducerea de material din Evul Mediu în porțiunea de giulgiu folosită pentru datare. Totuși, toate ipotezele folosite pentru a contesta datarea cu carbon radioactiv au fost respinse din punct de vedere științific, inclusiv ipoteza reparației medievale, ipoteza contaminării biologice și ipoteza monoxidului de carbon.