Stećak ( Stećci )
Un stećak (cu alfabet chirilic Стећак, pronunțat [stetɕak]; plural: Stećci, Стећци, pronunțat [stetɕtsi]) este o piatră funerară medievală în formă de sarcofag, lespede, stâlp funerar sau stelă, care se poate afla în Bosnia, Herțegovina și în regiunile vecine din Croația, Muntenegru și Serbia. Aproximativ 60.000 de „stecițe” (prin epiteză) au fost repertoriate în teritoriul statului modern Bosnia și Herțegovina și încă 10.000 în Croația (4.400), Muntenegru (3.500) și Serbia (2.100). În general ele sunt grupate în 3300 de foste cimitire (necropole), unele fiind însă izolate, sau aflându-se câte două, trei. Necropolele nu corespund neapărat cu localitățile medievale, nici cu cele actuale. Peste 90% dintre stecițe sunt într-o stare avansată de degradare.
Apărută pe la jumătatea secolului al XII-lea, cu prima fază de expansiune în secolul al XIII-lea, construcția acestor pietre funerare a ajuns la apogeu în secolele al XIV-lea și al XV-lea, înainte de a înceta în timpul stăpânirii otomane(d) în primii ani ai secolului al XVI-lea. Această tradiție este atestată deopotrivă în rândul populațiilor creștine locale, iar epitafele de pe ele sunt scrise mai ales în limba slavonă și în alfabetul dispărut chirilic bosniac(d), dar și în scrierile glagolitică și latină(d). Afilierea religioasă (catolică, bogomilă sau ortodoxă) și etnică (slavo-bosniacă sau vlaho-bosniacă(d)) a comunităților care au generat practica este încă discutată, existând posibilitatea ca „moda” stecițelor să fi depășit limitele comunităților. Una dintre cele mai mari colecții de stecițe se numește Necropolis of stecci at Radimlja, the historic site(d), și se află la vest de Stolac(d) în Bosnia și Herțegovina.
O parte dintre pietrele funerare stecițe a fost înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO în 2016. Situl protejat cuprinde o selecție de 4.000 de steciuri din 28 necropole, din care 22 în Bosnia și Herțegovina, două în Croația, trei în Muntenegru, și trei în Serbia.
